previous next

1 Corinteni 15

1 Vă fac cunoscut, fraților Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas,
2 și prin care sînteți mîntuiți, dacă o țineți așa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.
3 V’am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 și că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S’a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre cari cei mai mulți sînt încă în viață, iar unii au adormit.
7 În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 După ei toți, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat și mie.
9 Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Și harul Lui față de mine n’a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toți: totuș nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut.
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morților?
13 Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n’a înviat.
14 Și dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, și zădarnică este și credința voastră.
15 Ba încă noi sîntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază.
16 Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n’a înviat.
17 Și dacă n’a înviat Hristos, credința voastră este zădarnică, voi sînteți încă în păcatele voastre,
18 și prin urmare și cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduți.
19 Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!
20 Dar acum, Hristos a înviat din morți, pîrga celor adormiți.
21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților.
22 Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos;
23 dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.
24 În urmă, va veni sfîrșitul, cînd El va da Împărăția în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire și orice putere.
25 Căci trebuie ca El să împărățească pînă va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale.
26 Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27 Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
28 Și cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toți.
29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu înviază morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți?
30 Și de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?
31 În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraților, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m’am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morții, atunci „să mîncăm și să bem, căci mîne vom muri“.
33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune“.
34 Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: „Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?“
36 Nebun ce ești! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
37 Și cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță.
38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.
40 Tot așa, sînt trupuri cerești și trupuri pămîntești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești, și alta a trupurilor pămîntești.
41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
42 Așa este și învierea morților. Trupul este sămănat în putrezire, și înviază în neputrezire;
43 este sămănat în ocară, și înviază în slavă; este sămănat în neputință, și înviază în putere.
44 Este sămănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
45 De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață.
46 Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47 Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pămîntesc, așa sînt și cei pămîntești; cum este Cel ceresc, așa sînt și cei cerești.
49 Și după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sîngele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că, putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați,
52 într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiță. Trîmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.
53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.
55 Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?“
56 Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea.
57 Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

1 Corinthians 15

1 Now I make known unto you brethren, the gospel which I preached unto you, which also ye received, wherein also ye stand,2 by which also ye are saved, if ye hold fast the word which I preached unto you, except ye believed in vain.3 For I delivered unto you first of all that which also I received: that Christ died for our sins according to the scriptures;4 and that he was buried; and that he hath been raised on the third day according to the scriptures;5 and that he appeared to Cephas; then to the twelve;6 then he appeared to above five hundred brethren at once, of whom the greater part remain until now, but some are fallen asleep;7 then he appeared to James; then to all the apostles;8 and last of all, as to the child untimely born, he appeared to me also.9 For I am the least of the apostles, that am not meet to be called an apostle, because I persecuted the church of God.10 But by the grace of God I am what I am: and his grace which was bestowed upon me was not found vain; but I labored more abundantly than they all: yet not I, but the grace of God which was with me.11 Whether then it be I or they, so we preach, and so ye believed.12 Now if Christ is preached that he hath been raised from the dead, how say some among you that there is no resurrection of the dead?13 But if there is no resurrection of the dead, neither hath Christ been raised:14 and if Christ hath not been raised, then is our preaching vain, your faith also is vain.15 Yea, we are found false witnesses of God; because we witnessed of God that he raised up Christ: whom he raised not up, if so be that the dead are not raised.16 For if the dead are not raised, neither hath Christ been raised:17 and if Christ hath not been raised, your faith is vain; ye are yet in your sins.18 Then they also that are fallen asleep in Christ have perished.19 If we have only hoped in Christ in this life, we are of all men most pitiable.20 But now hath Christ been raised from the dead, the firstfruits of them that are asleep.21 For since by man came death, by man came also the resurrection of the dead.22 For as in Adam all die, so also in Christ shall all be made alive.23 But each in his own order: Christ the firstfruits; then they that are Christ’s, at his coming.24 Then cometh the end, when he shall deliver up the kingdom to God, even the Father; when he shall have abolished all rule and all authority and power.25 For he must reign, till he hath put all his enemies under his feet.26 The last enemy that shall be abolished is death.27 For, He put all things in subjection under his feet. But when he saith, All things are put in subjection, it is evident that he is excepted who did subject all things unto him.28 And when all things have been subjected unto him, then shall the Son also himself be subjected to him that did subject all things unto him, that God may be all in all.29 Else what shall they do that are baptized for the dead? If the dead are not raised at all, why then are they baptized for them?30 Why do we also stand in jeopardy every hour?31 I protest by that glorifying in you, brethren, which I have in Christ Jesus our Lord, I die daily.32 If after the manner of men I fought with beasts at Ephesus, what doth it profit me? If the dead are not raised, let us eat and drink, for to-morrow we die.33 Be not deceived: Evil companionships corrupt good morals.34 Awake to soberness righteously, and sin not; for some have no knowledge of God: I speak this to move you to shame.35 But some one will say, How are the dead raised? and with what manner of body do they come?36 Thou foolish one, that which thou thyself sowest is not quickened except it die:37 and that which thou sowest, thou sowest not the body that shall be, but a bare grain, it may chance of wheat, or of some other kind;38 but God giveth it a body even as it pleased him, and to each seed a body of its own.39 All flesh is not the same flesh: but there is one flesh of men, and another flesh of beasts, and another flesh of birds, and another of fishes.40 There are also celestial bodies, and bodies terrestrial: but the glory of the celestial is one, and the glory of the terrestrial is another.41 There is one glory of the sun, and another glory of the moon, and another glory of the stars; for one star differeth from another star in glory.42 So also is the resurrection of the dead. It is sown in corruption; it is raised in incorruption:43 it is sown in dishonor; it is raised in glory: it is sown in weakness; it is raised in power:44 it is sown a natural body; it is raised a spiritual body. If there is a natural body, there is also a spiritual body.45 So also it is written, The first man Adam became a living soul. The last Adam became a life-giving spirit.46 Howbeit that is not first which is spiritual, but that which is natural; then that which is spiritual.47 The first man is of the earth, earthy: the second man is of heaven.48 As is the earthy, such are they also that are earthy: and as is the heavenly, such are they also that are heavenly.49 And as we have borne the image of the earthy, we shall also bear the image of the heavenly.50 Now this I say, brethren, that flesh and blood cannot inherit the kingdom of God; neither doth corruption inherit incorruption.51 Behold, I tell you a mystery: We all shall not sleep, but we shall all be changed,52 in a moment, in the twinkling of an eye, at the last trump: for the trumpet shall sound, and the dead shall be raised incorruptible, and we shall be changed.53 For this corruptible must put on incorruption, and this mortal must put on immortality.54 But when this corruptible shall have put on incorruption, and this mortal shall have put on immortality, then shall come to pass the saying that is written, Death is swallowed up in victory.55 O death, where is thy victory? O death, where is thy sting?56 The sting of death is sin; and the power of sin is the law:57 but thanks be to God, who giveth us the victory through our Lord Jesus Christ.58 Wherefore, my beloved brethren, be ye stedfast, unmoveable, always abounding in the work of the Lord, forasmuch as ye know that your labor is not vain in the Lord.