Evrei 1

1 După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rînduri și în multe chipuri, Dumnezeu,
2 la sfîrșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile.
3 El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor, și a șezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
4 ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moștenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
5 Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ și iarăș: „Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu?“
6 și, cînd duce iarăș în lume pe Cel întîi născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“
7 și despre îngeri zice: „Din vînturi face îngeri ai Lui; și dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“;
8 pe cînd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
9 Tu ai iubit neprihănirea și ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarășii Tăi.“
10 și iarăș: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; și cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;
12 le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești acelaș; și anii Tăi nu se vor sfîrși.“
13 și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?“
14 Nu sînt oare toți duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mîntuirea?

Hebrews 1

1 God, having of old time spoken unto the fathers in the prophets by divers portions and in divers manners,2 hath at the end of these days spoken unto us in his Son, whom he appointed heir of all things, through whom also he made the worlds;3 who being the effulgence of his glory, and the very image of his substance, and upholding all things by the word of his power, when he had made purification of sins, sat down on the right hand of the Majesty on high;4 having become by so much better than the angels, as he hath inherited a more excellent name than they.5 For unto which of the angels said he at any time, Thou art my Son, This day have I begotten thee? and again, I will be to him a Father, And he shall be to me a Son?

6 And when he again bringeth in the firstborn into the world he saith, And let all the angels of God worship him.7 And of the angels he saith, Who maketh his angels winds, And his ministers a flame a fire:

8 but of the Son he saith, Thy throne, O God, is for ever and ever; And the sceptre of uprightness is the sceptre of thy kingdom.

9 Thou hast loved righteousness, and hated iniquity; Therefore God, thy God, hath anointed thee With the oil of gladness above thy fellows.

10 And, Thou, Lord, in the beginning didst lay the foundation of the earth, And the heavens are the works of thy hands:

11 They shall perish; but thou continuest: And they all shall wax old as doth a garment;

12 And as a mantle shalt thou roll them up, As a garment, and they shall be changed: But thou art the same, And thy years shall not fail.

13 But of which of the angels hath he said at any time, Sit thou on my right hand, Till I make thine enemies the footstool of thy feet?

14 Are they not all ministering spirits, sent forth to do service for the sake of them that shall inherit salvation?