previous next

Ioan 6

1 După aceea, Isus S’a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2 O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
3 Isus S’a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi.
4 Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5 Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?“
6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă.
7 Filip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n’ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.“
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 „Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sînt acestea la atîția?“
10 Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11 Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit.
12 Dupăce s’au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeți fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“
13 Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toți.
14 Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel așteptat în lume.“
15 Isus, fiindcă știa că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S’a dus iarăș la munte, numai El singur.
16 Cînd s’a înserat, ucenicii Lui s’au coborît la marginea mării.
17 S’au suit într’o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei.
18 Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată.
19 După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s’au înfricoșat.
20 Dar Isus le-a zis: „Eu sînt, nu vă temeți!“
21 Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulțămise lui Dumnezeu.
24 Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s’au suit și ele în corăbiile acestea, și s’au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25 Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, cînd ai venit aici?“
26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutați nu pentrucă ați văzut semne, ci pentrucă ați mîncat din pînile acelea, și v’ați săturat.
27 Lucrați nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viața vecinică, și pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuș Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“
28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrșim lucrările lui Dumnezeu?“
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimes El.“
30 „Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinții noștri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîne din cer.“
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v’a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;
33 căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, și dă lumii viața“.
34 „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.“
35 Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36 Dar v’am spus că M’ați și văzut, și tot nu credeți.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
38 căci M’am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimes.
39 Și voia Celuice M’a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.“
41 Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s’a pogorît din cer.“
42 Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: «Eu M’am pogorît din cer?“
43 Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiți între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimes; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 În prooroci este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața vecinică.
48 Eu sînt Pînea vieții.
49 Părinții voștri au mîncat mană în pustie, și au murit.
50 Pînea, care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănînce din ea, și să nu moară.
51 Eu sînt Pînea vie, care s’a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; și pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.“
52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?“
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sîngele Lui, n’aveți viața în voi înșivă.
54 Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, are viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sîngele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, rămîne în Mine, și Eu rămîn în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M’a trimes pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi și el prin Mine.
58 Astfel este pînea, care s’a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinții voștri, și totuș au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.“
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăța pe oameni în Capernaum.
60 Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?“
61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? …
63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh și viață.
64 Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus știa dela început cine erau ceice nu cred, și cine era celce avea să-L vîndă.
65 Și a adăogat: „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“
66 Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s’au întors înapoi, și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?“
68 „Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții vecinice.
69 Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“
70 Isus le-a răspuns: „Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuș unul din voi este un drac.“
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.

John 6

1 After these things Jesus went away to the other side of the sea of Galilee, which is the sea of Tiberias.2 And a great multitude followed him, because they beheld the signs which he did on them that were sick.3 And Jesus went up into the mountain, and there he sat with his disciples.4 Now the passover, the feast of the Jews, was at hand.5 Jesus therefore lifting up his eyes, and seeing that a great multitude cometh unto him, saith unto Philip, Whence are we to buy bread, that these may eat?6 And this he said to prove him: for he himself knew what he would do.7 Philip answered him, Two hundred shillings’ worth of bread is not sufficient for them, that every one may take a little.8 One of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, saith unto him,9 There is a lad here, who hath five barley loaves, and two fishes: but what are these among so many?10 Jesus said, Make the people sit down. Now there was much grass in the place. So the men sat down, in number about five thousand.11 Jesus therefore took the loaves; and having given thanks, he distributed to them that were set down; likewise also of the fishes as much as they would.12 And when they were filled, he saith unto his disciples, Gather up the broken pieces which remain over, that nothing be lost.13 So they gathered them up, and filled twelve baskets with broken pieces from the five barley loaves, which remained over unto them that had eaten.14 When therefore the people saw the sign which he did, they said, This is of a truth the prophet that cometh into the world.15 Jesus therefore perceiving that they were about to come and take him by force, to make him king, withdrew again into the mountain himself alone.16 And when evening came, his disciples went down unto the sea;17 and they entered into a boat, and were going over the sea unto Capernaum. And it was now dark, and Jesus had not yet come to them.18 And the sea was rising by reason of a great wind that blew.19 When therefore they had rowed about five and twenty or thirty furlongs, they behold Jesus walking on the sea, and drawing nigh unto the boat: and they were afraid.20 But he saith unto them, It is I; be not afraid.21 They were willing therefore to receive him into the boat: and straightway the boat was at the land whither they were going.22 On the morrow the multitude that stood on the other side of the sea saw that there was no other boat there, save one, and that Jesus entered not with his disciples into the boat, but that his disciples went away alone23 (howbeit there came boats from Tiberias nigh unto the place where they ate the bread after the Lord had given thanks):24 when the multitude therefore saw that Jesus was not there, neither his disciples, they themselves got into the boats, and came to Capernaum, seeking Jesus.25 And when they found him on the other side of the sea, they said unto him, Rabbi, when camest thou hither?26 Jesus answered them and said, Verily, verily, I say unto you, Ye seek me, not because ye saw signs, but because ye ate of the loaves, and were filled.27 Work not for the food which perisheth, but for the food which abideth unto eternal life, which the Son of man shall give unto you: for him the Father, even God, hath sealed.28 They said therefore unto him, What must we do, that we may work the works of God?29 Jesus answered and said unto them, This is the work of God, that ye believe on him whom he hath sent.30 They said therefore unto him, What then doest thou for a sign, that we may see, and believe thee? what workest thou?31 Our fathers ate the manna in the wilderness; as it is written, He gave them bread out of heaven to eat.32 Jesus therefore said unto them, Verily, verily, I say unto you, It was not Moses that gave you the bread out of heaven; but my Father giveth you the true bread out of heaven.33 For the bread of God is that which cometh down out of heaven, and giveth life unto the world.34 They said therefore unto him, Lord, evermore give us this bread.35 Jesus said unto them. I am the bread of life: he that cometh to me shall not hunger, and he that believeth on me shall never thirst.36 But I said unto you, that ye have seen me, and yet believe not.37 All that which the Father giveth me shall come unto me; and him that cometh to me I will in no wise cast out.38 For I am come down from heaven, not to do mine own will, but the will of him that sent me.39 And this is the will of him that sent me, that of all that which he hath given me I should lose nothing, but should raise it up at the last day.40 For this is the will of my Father, that every one that beholdeth the Son, and believeth on him, should have eternal life; and I will raise him up at the last day.41 The Jews therefore murmured concerning him, because he said, I am the bread which came down out of heaven.42 And they said, Is not this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? how doth he now say, I am come down out of heaven?43 Jesus answered and said unto them, Murmur not among yourselves.44 No man can come to me, except the Father that sent me draw him: and I will raise him up in the last day.45 It is written in the prophets, And they shall all be taught of God. Every one that hath heard from the Father, and hath learned, cometh unto me.46 Not that any man hath seen the Father, save he that is from God, he hath seen the Father.47 Verily, verily, I say unto you, He that believeth hath eternal life.48 I am the bread of life.49 Your fathers ate the manna in the wilderness, and they died.50 This is the bread which cometh down out of heaven, that a man may eat thereof, and not die.51 I am the living bread which came down out of heaven: if any man eat of this bread, he shall live for ever: yea and the bread which I will give is my flesh, for the life of the world.52 The Jews therefore strove one with another, saying, How can this man give us his flesh to eat?53 Jesus therefore said unto them, Verily, verily, I say unto you, Except ye eat the flesh of the Son of man and drink his blood, ye have not life in yourselves.54 He that eateth my flesh and drinketh my blood hath eternal life: and I will raise him up at the last day.55 For my flesh is meat indeed, and my blood is drink indeed.56 He that eateth my flesh and drinketh my blood abideth in me, and I in him.57 As the living Father sent me, and I live because of the Father; so he that eateth me, he also shall live because of me.58 This is the bread which came down out of heaven: not as the fathers ate, and died; he that eateth this bread shall live for ever.59 These things said he in the synagogue, as he taught in Capernaum.60 Many therefore of his disciples, when they heard this, said, This is a hard saying; who can hear it?61 But Jesus knowing in himself that his disciples murmured at this, said unto them, Doth this cause you to stumble?62 What then if ye should behold the Son of man ascending where he was before?63 It is the spirit that giveth life; the flesh profiteth nothing: the words that I have spoken unto you are spirit, and are life.64 But there are some of you that believe not. For Jesus knew from the beginning who they were that believed not, and who it was that should betray him.65 And he said, For this cause have I said unto you, that no man can come unto me, except it be given unto him of the Father.66 Upon this many of his disciples went back, and walked no more with him.67 Jesus said therefore unto the twelve, Would ye also go away?68 Simon Peter answered him, Lord, to whom shall we go? thou hast the words of eternal life.69 And we have believed and know that thou art the Holy One of God.70 Jesus answered them, Did not I choose you the twelve, and one of you is a devil?71 Now he spake of Judas the son of Simon Iscariot, for he it was that should betray him, being one of the twelve.