Matei 18

1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”2 Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor3 și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.5 Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.9 Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.10 Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi fața Tatălui Meu care este în ceruri.11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită?13 Și, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.19 Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”21 Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.24 A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria.26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.”27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.28 Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: „Plătește-mi ce-mi ești dator.”29 Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: „Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.”30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria.31 Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.32 Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: „Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău cum am avut eu milă de tine?”34 Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Matthew 18

Rank in the Kingdom

1 At that time the disciples came to Jesus and said, "Who then is greatest in the kingdom of heaven?"2 And He called a child to Himself and set him before them,3 and said, "Truly I say to you, unless you are converted and become like children, you will not enter the kingdom of heaven.4 Whoever then humbles himself as this child, he is the greatest in the kingdom of heaven.5 And whoever receives one such child in My name receives Me;6 but whoever causes one of these little ones who believe in Me to stumble, it would be better for him to have a heavy millstone hung around his neck, and to be drowned in the depth of the sea.

Stumbling Blocks

7 "Woe to the world because of its stumbling blocks! For it is inevitable that stumbling blocks come; but woe to that man through whom the stumbling block comes!

8 "If your hand or your foot causes you to stumble, cut it off and throw it from you; it is better for you to enter life crippled or lame, than to have two hands or two feet and be cast into the eternal fire.9 If your eye causes you to stumble, pluck it out and throw it from you. It is better for you to enter life with one eye, than to have two eyes and be cast into the fiery hell.

10 "See that you do not despise one of these little ones, for I say to you that their angels in heaven continually see the face of My Father who is in heaven.11 [tFor the Son of Man has come to save that which was lost.]

Ninety-nine Plus One

12 "What do you think? If any man has a hundred sheep, and one of them has gone astray, does he not leave the ninety-nine on the mountains and go and search for the one that is straying?13 If it turns out that he finds it, truly I say to you, he rejoices over it more than over the ninety-nine which have not gone astray.14 So it is not the will of your Father who is in heaven that one of these little ones perish.

Discipline and Prayer

15 "If your brother sinst, go and show him his fault in private; if he listens to you, you have won your brother.16 But if he does not listen to you, take one or two more with you, so that BY THE MOUTH OF TWO OR THREE WITNESSES EVERY FACT MAY BE CONFIRMED.17 If he refuses to listen to them, tell it to the church; and if he refuses to listen even to the church, let him be to you as a Gentile and a tax collector.18 Truly I say to you, whatever you bind on earth shall have been bound in heaven; and whatever you loose on earth shall have been loosed in heaven.

19 "Again I say to you, that if two of you agree on earth about anything that they may ask, it shall be done for them by My Father who is in heaven.20 For where two or three have gathered together in My name, I am there in their midst."

Forgiveness

21 Then Peter came and said to Him, "Lord, how often shall my brother sin against me and I forgive him? Up to seven times?"22 Jesus *said to him, "I do not say to you, up to seven times, but up to seventy times seven.

23 "For this reason the kingdom of heaven may be compared to a king who wished to settle accounts with his slaves.24 When he had begun to settle them, one who owed him tten thousand talents was brought to him.25 But since he did not have the means to repay, his lord commanded him to be sold, along with his wife and children and all that he had, and repayment to be made.26 So the slave fell to the ground and prostrated himself before him, saying, 'Have patience with me and I will repay you everything.'27 And the lord of that slave felt compassion and released him and forgave him the debt.28 But that slave went out and found one of his fellow slaves who owed him a hundred tdenarii; and he seized him and began to choke him, saying, 'Pay back what you owe.'29 So his fellow slave fell to the ground and began to plead with him, saying, 'Have patience with me and I will repay you.'30 But he was unwilling and went and threw him in prison until he should pay back what was owed.31 So when his fellow slaves saw what had happened, they were deeply grieved and came and reported to their lord all that had happened.32 Then summoning him, his lord *said to him, 'You wicked slave, I forgave you all that debt because you pleaded with me.33 Should you not also have had mercy on your fellow slave, in the same way that I had mercy on you?'34 And his lord, moved with anger, handed him over to the torturers until he should repay all that was owed him.35 My heavenly Father will also do the same to you, if each of you does not forgive his brother from your heart."