Geneza 49

1  Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: ,,Strîngeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întîmpla în vremile cari vor veni. 2  ,,Strîngeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!

3  Ruben, tu, întîiul meu născut, Puterea mea şi pîrga tăriei mele, Întîiul în vrednicie, şi întîiul în putere, 4  Năvalnic ca apele, -tu nu vei mai avea întîietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.

5  Simeon şi Levi sînt fraţi; Săbiile lor sînt nişte unelte de sîlnicie. 6  Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mînia lor, au ucis oameni, Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. 7  Blestemată să fie mînia lor, pentrucă a fost prea turbată, Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, Şi -i voi risipi în Israel.

8  Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; Mîna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pămînt înaintea ta. 9  Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors dela măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine -l va scula? 10  Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, Pînă va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele. 11  El îşi leagă măgarul de viţă, Şi de cel mai bun butuc de viţă mînzul măgăriţei lui; Îşi spală haina în vin, Şi mantaua în sîngele strugurilor. 12  Are ochii roşi de vin, Şi dinţii albi de lapte.

13  Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, Lîngă limanul corăbiilor, Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.

14  Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri. 15  Vede că locul unde se odihneşte este plăcut, Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul subt povară, Şi se supune birului.

16  Dan va Iudaca pe poporul său, Ca una din seminţiile lui Israel. 17  Dan va fi un şarpe pe drum, O năpîrcă pe cărare, Muşcînd călcîiele calului, Făcînd să cadă călăreţul pe spate. 18  În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!

19  Peste Gad vor da iuruş cete înarmate, Dar şi el va da iuruş peste ele şi le va urmări.

20  Aşer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraţilor.

21  Neftali este o cerboaică slobodă: Rosteşte cuvinte frumoase.

22  Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului. 23  Arcaşii l-au aţîţat, au aruncat săgeţi, Şi l-au urmărit cu ura lor. 24  Dar arcul lui a rămas tare, Şi mînile lui au fost întărite De mînile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel. 25  Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta Cu binecuvîntările cerurilor de sus, Cu binecuvîntările apelor de jos, Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei. 26  Binecuvîntările tatălui tău Întrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţă Pînă în creştetul dealurilor vecinice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!

27  Beniamin este un lup care sfăşie; Dimineaţa, mănîncă prada, Iar seara, împarte prada răpită.``

28  Aceştia sînt toţi ceice alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sînt lucrurile, pe cari li le -a spus tatăl lor, cînd i -a binecuvîntat. I -a binecuvîntat, pe fiecare cu o binecuvîntare deosebită. 29  Apoi le -a dat porunca următoare: ,,Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron, 30  în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l -a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare. 31  Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea. 32  Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate dela fiii lui Het.`` 33  Cînd a insprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi -a tras picioarele în pat, şi -a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.

Geneza 50

1  Iosif s'a aruncat pe faţa tatălui său, l -a plîns, şi l -a sărutat. 2  A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel. 3  Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile. 4  Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu. 5  Tatăl meu m'a pus să jur, zicînd: ,,Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.` Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.`` 6  Faraon a răspuns: ,,Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te -a pus să -l faci.``

7  Iosif s'a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului, 8  toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n'au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii. 9  Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. 10  Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile. 11  Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: ,,Iată un mare bocet printre Egipteni!`` De aceea s'a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12  Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. 13  L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care -l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.

14  Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s'a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.

15  Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ,,Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?`` 16  Şi au trimes să spună lui Iosif: ,,Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17  ,,Aşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!`` Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. 18  Fraţii lui au venit şi s'au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: ,,Sîntem robii tăi.`` 19  Iosif le -a zis: ,,Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20  Voi, negreşit, v'aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. 21  Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.`` Şi i -a mîngăiat, şi le -a îmbărbătat inimile.

22  Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani. 23  Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui. 24  Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.`` 25  Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.`` 26  Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într'un sicriu în Egipt

Exod 1

1  Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: 2  Ruben, Simeon, Levi, Iuda, 3  Isahar, Zabulon, Beniamin, 4  Dan, Neftali, Gad şi Aşer. 5  Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt. 6  Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.

7  Fiii lui Israel s'au înmulţit, s'au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s'a umplut ţara de ei.

8  Peste Egipt s'a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. 9  El a zis poporului său: ,,Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi. 10  Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.`` 11  Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să -i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. 12  Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s'au scîrbit de copiii lui Israel. 13  Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14  Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari -i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

15  Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua, 16  şi le -a zis: ,,Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să -l omorîţi; iar dacă este fată, s'o lăsaţi să trăiască.`` 17  Dar moaşele s'au temut de Dumnezeu, şi n'au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. 18  Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le -a zis: ,,Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?`` 19  Moaşele au răspuns lui Faraon: ,,Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.`` 20  Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s'a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. 21  Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le -a făcut case. 22  Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: ,,Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.``