Romani 10

1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mîntuiți.
2 Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3 pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși, și nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
4 Căci Hristos este sfîrșitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
6 Pe cînd iată cum vorbește neprihănirea, pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
7 Sau: «Cine se va pogorî în Adînc?» (Să scoale adică pe Hristos din morți).
8 Ce zice ea deci? «Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.» Și cuvîntul acesta este cuvîntul credinței, pe care-l propovăduim noi.
9 Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit.
10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,
11 după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.»
12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu și Grec; căci toți au acelaș Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă.
13 Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.»
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15 Și cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeși? După cum este scris: «Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!»
16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?»
17 Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.
18 Dar eu întreb: «N’au auzit ei?» Ba da; căci «glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, și cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.»
19 Dar întreb iarăș: «N’a știut Israel lucrul acesta?» Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: «Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi ațîța mînia printr-un neam fără pricepere.»
20 Și Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice: «Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M’am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.»
21 Pe cînd, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mînile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.»

Romans 10

1 Brethren, my heart’s desire and my supplication to God is for them, that they may be saved.2 For I bear them witness that they have a zeal for God, but not according to knowledge.3 For being ignorant of God’s righteousness, and seeking to establish their own, they did not subject themselves to the righteousness of God.4 For Christ is the end of the law unto righteousness to every one that believeth.5 For Moses writeth that the man that doeth the righteousness which is of the law shall live thereby.6 But the righteousness which is of faith saith thus, Say not in thy heart, Who shall ascend into heaven? (that is, to bring Christ down:)7 or, Who shall descend into the abyss? (That is, to bring Christ up from the dead.)8 But what saith it? The word is nigh thee, in thy mouth, and in thy heart: that is, the word of faith, which we preach:9 because if thou shalt confess with thy mouth Jesus as Lord, and shalt believe in thy heart that God raised him from the dead, thou shalt be saved:10 for with the heart man believeth unto righteousness; and with the mouth confession is made unto salvation.11 For the scripture saith, Whosoever believeth on him shall not be put to shame.12 For there is no distinction between Jew and Greek: for the same Lord is Lord of all, and is rich unto all that call upon him:13 for, Whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.14 How then shall they call on him in whom they have not believed? and how shall they believe in him whom they have not heard? and how shall they hear without a preacher?15 and how shall they preach, except they be sent? even as it is written, How beautiful are the feet of them that bring glad tidings of good things!16 But they did not all hearken to the glad tidings. For Isaiah saith, Lord, who hath believed our report?17 So belief cometh of hearing, and hearing by the word of Christ.18 But I say, Did they not hear? Yea, verily, Their sound went out into all the earth, And their words unto the ends of the world.

19 But I say, Did Israel not know? First Moses saith, I will provoke you to jealousy with that which is no nation, With a nation void of understanding will I anger you.

20 And Isaiah is very bold, and saith, I was found of them that sought me not; I became manifest unto them that asked not of me.

21 But as to Israel he saith, All the day long did I spread out my hands unto a disobedient and gainsaying people.